Amintiri din studenție – cum ne-am tras internet în cămin

Nu știu alții cum sunt dar eu, când mă gândesc la locul studenției mele, la Regie, la cablurile de rețea care legau toate calculatoarele din Regie la internet, de crăpau studenții învățând jucându-se Counter Strike, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie.

Mă consider un norocos că fac parte din ultima generație care a prins Regia aia boemă, complet offline, și că am fost martor și participant la ”internautizarea” ei. În toamna lui 1999, când am venit student în București, căminul P11 din Regie era plin cu calculatoare așa cum clasele de limbi străine și filologie sunt pline de băieți. Adică îmi erau suficiente degetele de la o singură mână ca să număr calculatoarele de pe un palier al căminului, și îmi mai rămâneau două-trei degete cu care nu aveam ce să fac. Nu intru în detalii legate de modul cum eu și colegii de cameră și de cămin ne ocupam puținul timp liber pe care-l aveam, adică cele 12 ore zilnice care ne rămâneau de umplut cu ceva, după ce dormeam și semnam prezența la cursuri.

În vara anului 2000 mi-am cumpărat primul meu calculator și am făcut prima mea rețea de cartier. Vorba vine de cartier, că rețeaua era de fapt una de cameră, iar la ea erau legate toate calculatoarele de la parterul căminului P11, adică al meu și al amicului Cristi. Iar rețeaua asta de cartier cameră era una mobilă, adică în fiecare după-amiază a zilelor de vineri îmi luam calculatorul în brațe, îl mutam la Cristi în cameră, îl așezam în spatele calculatorului lui, le legam cu un ultra-rapid direct cable connection și învățam la materiile de pe vremea aceea: Heroes 3 Armageddon, Age of Empires II și StarCraft.

Eee, lucrurile s-au schimbat radical în toamna anului 2001. Vântul de noiembrie a adus la noi în cămin, pe lângă frig și zvonul că se bagă internet. Ok, exagerez cu frigul, oricât de proaste calitativ ar fi fost ferestrele ceaușiste tâmplărite de vreun tovarăș Dorel, reșourile noastre puteau oricând să topească întreaga zăpadă de pe Everest, cu condiția să reziste și siguranțele de la tabloul electric. Dar zvonul a fost real. Ne băgau internet în cămin. Șeful de cămin ne-a organizat exemplar, ne-a luat banii, a cumpărat un calculator care urma să fie făcut server, a cumpărat cablu rețea, switch-uri și a făcut o frumoasă rețea exterioară, de ziceai că a venit Spiderman și a țesut o uriașă pânză de păianjen pe fațada și spatele căminului. Toate cablurile erau trase pe exterior și ne intrau în camere pe la ferestre. Numărul de calculatoare din cămin a crescut exponențial, la fel a crescut și numărul de restanțe ale studenților care acum studiau Half Life și Counter Strike în rețea.

Evident că în anul următor, adică în toamna lui 2002, rețeaua noastră a trebuit făcută din nou. Nu mai aveam voie cu cablurile pe exteriorul căminului, erau inestetice, așa că am strâns alți bani, au fost cumpărate alte cabluri care au fost trase pe la tavanul holurilor, au fost cumpărate alte switch-uri (da, cele cumpărate cu un an în urmă au plecat într-o vacanță în Marea Caraibelor și au dispărut în Triunghiul Bermudelor), iar noi am avut toate condițiile necesare pentru a participa activ la cursurile care se bucurau de cea mai mare prezență în rândul studenților, cele de Counter Strike. Desigur, pentru că switch-ul proptit la noi în cameră împărțea viteza internetul la cele 6 calculatoare din modulul nostru, ceea ce se traducea printr-un lag imens la Counter Strike, am făcut noi, cei 8 oameni din modul, o nouă chetă și ne-am cumpărat primul nostru router. În sfârșit, lag-ul la CS era ceva mai mic iar noi puteam să ne antrenăm liniștiți pentru Liga Campionilor.

amintir-din-studentie-gasca-in-regie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *