Press "Enter" to skip to content

Ovidiu Militaru Posts

Prima dată la tenis

Este frumuşică foc, înăltuţă, zveltă, are picioare frumos desenate şi poartă o rochiţă simpatică. Aruncă cu graţie mingea în sus, toate fibrele corpului se tensionează, racordajul rachetei zbârnăie acompaniat de un icnet iar ghiuleaua galbenă ţinteşte terenul adversarei.

Urmăresc tenis de câmp la tv de pe vremea când Andre Agassi nici nu visa că Steffi Graf i-ar deveni vreodată soţie. Dar nu urmărisem niciodată un meci din tribună. Am făcut-o sâmbătă, la BCR Ladies Open, graţie Mirunei şi lui Alex – de pe blogurile lor am aflat de turneu.

Leave a Comment

Asigurarea obligatorie a locuinţei. O idee bună, o lege proastă

Asigurarea obligatorie a locuinţelor este, în esenţă, o idee bună. Pentru că, mai devreme sau nu foarte târziu, un cutremur d’ală mare va culca ceva blocuri prin România. Dar, aşa cum se întâmplă în România, legea este făcută prost şi în dezavantajul cetăţeanului.

Aşa că, după ce am umblat prin hăţişul de legi şi norme care fac referire la prezenta chestiune, vă aduc la cunoştinţă în ce şituaţii  NU vă primiţi banii în cazul în care, Doamne fereşte, se întămplă nenorocirea. Copy-paste din norma din 11 mai 2009 :

Leave a Comment

Îngheţată de la turci ş-un perete cu amintiri

Despre cea mai veche firmă străină din România, “La atletul albanez”, au mai scris Gândul, Hotnews, Adevărul sau Răzvan Exarhu. Ei bine, eu am să vă povestesc despre turci – căci noi, slătinenii, aşa i-am cunoscut şi pomenit, de turci – şi despre bunătăţile care mi-au fermecat copilaria.

Pentru a ajunge să ţin în mână cornetul cu 2 sau 3 cupe de înghetată – în funcţie de cât de cuminte fusesem în săptămâna respectivă – treceam printr-un adevărat ritual. Coboram cu tata de mână în oraşul de jos, la cinema Lumina. După film mergeam frumos la prăvălia turcilor, aflată în vecinătatea cinematografului, şi ne aşezam la rând. Da, la zaharicalele lor era coadă, uneori lungă chiar de  25 metri, pentru că pe vremea lui Ceauşescu şi câtiva ani după, toată, dar absolut toată Slatina le trecea pragul. În timp ce rîndul înainta negociam cu tata: cu câte cupe să fie îngheţata, câte pahare cu suc primesc, dacă ia suc la sticlă şi pentru acasă. Şi mereu căutam argumente pentru a primi mai mult decât îmi oferea. Apoi îmi socoteam preferinţele în gând. Citro sau bragă? Hmm, asta-i în funcţie de îngheţată. 3 cupe, să-mi iau câte una din fiecare? Lămâie, vanilie şi cacao? Parcă nu vreau de cacao azi. Îmi iau una de vanilie şi două de lămâie. Buun, şi-n cazul ăsta nu-mi mai iau citro, ci bragă.  Hotărât lucru, îmi venea rândul şi eu eram tot indecis.

Leave a Comment

A începe

A ÎNCÉPE, încép, vb. III. 1. Tranz. A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune, dintr-o serie de lucrări sau de acțiuni. ♦ A lua, a scoate, a consuma prima porțiune din ceva. A început o pâine. 2. Intranz. (Despre stări, fenomene) A se arăta,…

4 Comments