Eram în piață să cumpăr struguri. Aveam în mână o pungă și îmi alegeam ciorchine cu ciorchine. Unul nu mi-a plăcut cum arăta, așa că l-am pus la loc în grămada cu struguri.

Precupeața: Domnu’, puneți-l în plasă, nu înapoi în grămadă.

Eu: (n-am zis nimic, dar i-am altoit precupeței o privire în care a putut citi toate înjurăturile pe care le cunoaște un birjar).

Precupeața: Haideți, domnu, c-am glumit, vă alegeți ce struguri vreți.

Eu: Adică glumiți pe banii mei?

Precupeața: Da, dar strugurii sânt ai mei.

Eu: Doar că banii mei nu se strică până săptămâna viitoare, pe când strugurii… (și i-am aruncat un rânjet grețos).

Când întâlnești o precupeață d-asta care ar fi în stare să te scuipe că îți permiți, pe banii tăi, să îți alegi fructele cele mai coapte, să-i peste nas. Cu ironii dacă te pricepi, fii pe pace, le înțelege că-i versată, cu tupeu la fel de mare ca al ei, cu o înjurătură dacă nu-ți poți stăpâni nervii. Sau las-o să cântărească fructele, apoi spune-i că te-ai răzgândit și mergi să cumperi de la altcineva. Nu, nu-i o soluție să cumperi totuși de la ea, apoi să o ții minte și să o ocolești data viitoare. Va fi nesimțită și cu următorii clienți, și mâine, și anul viitor. Dar, dacă 5 sau 10 clienți îi dau peste nas, sunt șanse să se lecuiască, mai ales când o să înceapă fructele să i se strice.

Nesimțiții mizează pe bunul simț al celorlalți  E ok să fii nesimțit cu nesimțiții, e chiar recomandat.

Vikings-regele-Horik