Mă întreba cineva de ce nu mi-am cumpărat și eu, ca tot omu’, un apartament cu credit Prima Casa. Că rata ar fi mai mică decât chiria (ceea ce e adevărat), că banii pe care-i câștig îmi permit să-mi plătesc rata și să îmi mai cumpăr trei kile de cartofi și unul de roșii (adevărat din nou), că după 30 de ani de plătit rate, apartamentul e al meu. Ei bine, aici, la final, îmi dă mereu cu mai multe virgule. Să mă explic.

Creditul imobiliar, act de inconștiență

Dacă ai un salariu de 2.000 lei și rata la bancă este de 1.000 lei, teoretic îți permiți să plătești creditul, practic nu-ți mai permiți să trăiești. Cu 1.000 lei îți permiți să plătești utilitățile, să mănânci, eventual să te mai și îmbraci. De ieșit în oraș nici nu se mai pune problema. În plus, trebuie să fii inconștient să iei credit pe 30 de ani și să-l plătești în 30 de ani. Pentru că în 30 de ani ți se pot întâmpla multe, sunt multe riscuri pe care nu le poți controla. Vor mai fi cel puțin două crize precum cea pornită în 2009, îți poți pierde locul de muncă, poți suferi un accident nasol sau te poți îmbolnăvi de o boală incurabilă sau pe care nu îți permiți să o tratezi.

Creditul imobiliar, calcule bine făcute

Aici vin cu două exemple. Am un prieten care și-a cumpărat, în 2007, pe vârf de bulă, împreună cu iubita lui, o garsonieră. Au strâns din buci amândoi, i-au mai ajutat și părinții cu câte ceva (nu mult, dar orice ajutor contează), au făcut plăți anticipate o dată la 3 luni și, în 2011, au terminat de plătit anticipat creditul. E drept, între timp au crescut și veniturile lor, acum au împreună vreo 9.000 lei. În 2012 au făcut tururi prin România și Europa, în 2013 și-au luat un apartament cu 3 camere și plătesc rata din chiria luată de pe garsonieră.

Al doilea exemplu este cu un alt prieten care și-a cumpărat 2 camere prin prima Casă, în vara anului trecut. Pe 30 de ani, 1.200 lei rata lunară. În acest moment mai are de plătit 24 de ani, cu o rată lunară de 900 lei. Aceeași poveste, a strâns din buci, nu a plecat în concediu, are același telefon de 3 ani și îl va schimba când va termina de plătit creditul, adică peste 3-4 ani.

Ideea e că, pe durata a 30 de ani sunt riscuri mai mari și mai multe decât cele de pe durata a 5 ani. Sigur că merită să faci credit, dar nu ca să-l plătești în 30 de ani, ci în 5, și doar dacă ai niște calcule foarte bine făcute.