Deși am plătit hosting-ul și taxa anuală de închiriere a domeniului ovidiumilitaru.ro, am reușit performanța ca în acest an să nu public niciun articol. Poate am fost foarte ocupat sau doar foarte leneș, decideți voi după ce citiți rândurile următoare. Să o luăm cronologic.

Prima zi a anului 2019 a început cu o nouă tentativă de a mă lăsa de fumat. A șaptea sau a zecea, dracu mai știe, important este că de data asta am reușit. Mâine se împlinește 1 an de când n-am mai fumat. Și de când am cam renunțat și la cola. De la 1 pachet de țigări și 1-2 litri de cola pe zi la zero țigări pe zi și 1-2 pahare de cola pe lună e o diferență de 660 lei calculați la prețurile din ianuarie.

Tot în primele zile din ianuarie am început să buchisesc la HTML. Apoi la CSS. Mult mai apoi și JavaScript. Uneori o oră pe seară, alteori 4 ore în weekend, după posibilități și dispoziție. Obiectivul asumat era ca până la finalul lui 2019 să mă las de social media și să am job ca front end developer. Prefixat cu junior. Aflați două paragrafe mai jos dacă am ratat sau nu obiectivul.

În februarie , martie, aprilie și mai m-am implicat 110% în campania electorală pentru europarlamentare. Întâlniri periodice de status și organizare, semnături, pliante și ziare de campanie pe stradă și cutiile poștale, discuții la firul ierbii cu simpatizanți USR Plus, nehotărâți și votanți ai altor partide. Am vrut să aflu tot ce presupune o campanie electorală în teren, așa că am fost acolo de fiecare dată când aveam măcar o oră de oferit partidului. 150 de ore însumate mai târziu, pentru faptele de vitejie din Campania electorală am fost decorat cu o vizită & workshop la Bruxelles, la Parlamentul European.

Aprilie. Plictisit să tot concedieze managerul departamentului de digital marketing la fiecare 4-6 luni, patronul Altex a zis să treacă la următorul nivel, așa că a concediat tot departamentul.  Pe principiul  ”dacă secretarele din alte firme pot să scrie postări pe Facebook, atunci de ce n-ar putea oamenii de la call center să facă community management?”, o parte din task-urile oamenilor de digital au fost redistribuite către alți oameni din marketing, către oamenii altor departamente, alte task-uri au fost date agenției de media, iar restul de task-uri pur și simplu nu le-a mai făcut nimeni. Cum orice șut în fund este o oportunitate, am socotit banii din pușculiță versus cheltuielile minime lunare și am decis că-mi permit riscul de a sta câteva luni acasă și să forjez tutorialele de front end cât e ziua de lungă. Recunosc, când nu ai grija ratelor la bănci, a chiriei și a copiilor, dar ai încredere în forțele proprii și planul pare fezabil, parcă ai mai mult curaj să-ți asumi riscuri calculate.

August.

Una rece. A murit bunica. Oricât de înaintată ar fi vârsta, oricât de așteptat ar fi deznodământul, oricât de des i-ai sunat, oricâte vederi le-ai trimis din țările pe care le-ai vizitat și oricât de încărcat ai venit la ei de Crăciun, Paște sau de ziua lor, tot simți că au rămas lucruri nefăcute, povești și amintiri neistorisite. Tot timpul ai impresia că mai este timp, până ajungi în momentul când constați că nu mai e timp.

Alta caldă. Tot în august am primit ofertă de junior front end developer de la o agenție foarte faină. Obiectiv îndeplinit un pic mai târziu de termenul optimist și un pic mai devreme de termenul realist autoimpus. Asta nu înseamnă că am terminat-o cu învățatul, din contră. The best and hardest is yet to come.

A venit apoi campania electorală pentru prezidențiale în care m-am implicat fix ultima săptămână. Celelalte 11 săptămâni mi-ai văzut de noul job și am privit din punctual meu de observație toate greșelile case se pot face într-o campanie electorală.

Altfel, în 2019 am citit mai puține cărți, dar am compensat la capitolul tutoriale. N-am început niciun serial nou și am renunțat la câteva seriale meh cu care am pierdut timpul anii trecuți. Am călătorit mai mult, am mâncat mai puține prostii, am băut mai mult vin bun.

În 2019 am bifat aproape tot ce îmi propusesem, rămâne să fac la fel și în 2020.