Am auzit prea mulți amici zicând „mi-am dat demisia dar șeful meu a refuzat să mi-o accepte” Sau  „șeful nu-mi dă voie să-mi dau demisia”. Ș-am mai auzit pe la TV reporteri idioți decretând „ministrul X și-a înaintat demisia, invocând motive personale”.

Bă, să știi că nu trebuie să-ți motivezi demisia și nici să ți-o accepte șeful. Conform art. 81, alin. (1) din Codul Muncii, „prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.” +alin. (2) „Angajatorul este obligat să înregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă.”
+ alin. (3) „Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.”

Altfel spus, șeful tău nu trebuie să aprobe nimic și nici nu-l fute pe el grija de ce pleci tu. Că vrei tu să-i spui, să-i oferi feed-back, asta-i partea a doua. Și nu, nu trebuie ca șeful tău să-ți semneze demisia. Tu o scrii, o duci la secretariat, îi dai un număr de înregistrare (intrare), îți faci o fotocopie (pentru orice eventualitate) și asta-i tot. Dacă la secretariat fac figuri și nu vor să-i dea număr de înregistrare, te duci frumos la Poștă, o trimiți prin fax și mumu. Clar?